3 definiții pentru belșug

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELȘUG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler
Intrare: belșug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belșug
  • belșugul
  • belșugu‑
plural
  • belșuguri
  • belșugurile
genitiv-dativ singular
  • belșug
  • belșugului
plural
  • belșuguri
  • belșugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bielșug
  • bielșugul
  • bielșugu‑
plural
  • bielșuguri
  • bielșugurile
genitiv-dativ singular
  • bielșug
  • bielșugului
plural
  • bielșuguri
  • bielșugurilor
vocativ singular
plural
bevșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beușug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bevșag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beușag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilșug
  • bilșugul
  • bilșugu‑
plural
  • bilșuguri
  • bilșugurile
genitiv-dativ singular
  • bilșug
  • bilșugului
plural
  • bilșuguri
  • bilșugurilor
vocativ singular
plural
bișug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bișag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
birșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bivșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bivșag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)