2 intrări
O definiție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BACĂUL s. n. art. (Pop.; în expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păți. – Cf. magh. bakó „călău”.
Intrare: Bacău
Bacău
| substantiv propriu (SP069MS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: bacăul
| substantiv neutru (N57) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||