2 definiții pentru astâmpăra

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTÂMPĂRA, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpăra vb. I] – Lat. *ex-temperare.

STÂMPĂRA vb. I v. astâmpăra.

Intrare: astâmpăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astâmpăra
  • astâmpărare
  • astâmpărat
  • astâmpăratu‑
  • astâmpărând
  • astâmpărându‑
singular plural
  • astâmpără
  • astâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astâmpăr
(să)
  • astâmpăr
  • astâmpăram
  • astâmpărai
  • astâmpărasem
a II-a (tu)
  • astâmperi
(să)
  • astâmperi
  • astâmpărai
  • astâmpărași
  • astâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpăra
  • astâmpără
  • astâmpărase
plural I (noi)
  • astâmpărăm
(să)
  • astâmpărăm
  • astâmpăram
  • astâmpărarăm
  • astâmpăraserăm
  • astâmpărasem
a II-a (voi)
  • astâmpărați
(să)
  • astâmpărați
  • astâmpărați
  • astâmpărarăți
  • astâmpăraserăți
  • astâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpărau
  • astâmpăra
  • astâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâmpăra
  • stâmpărare
  • stâmpărat
  • stâmpăratu‑
  • stâmpărând
  • stâmpărându‑
singular plural
  • stâmpără
  • stâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâmpăr
(să)
  • stâmpăr
  • stâmpăram
  • stâmpărai
  • stâmpărasem
a II-a (tu)
  • stâmperi
(să)
  • stâmperi
  • stâmpărai
  • stâmpărași
  • stâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpăra
  • stâmpără
  • stâmpărase
plural I (noi)
  • stâmpărăm
(să)
  • stâmpărăm
  • stâmpăram
  • stâmpărarăm
  • stâmpăraserăm
  • stâmpărasem
a II-a (voi)
  • stâmpărați
(să)
  • stâmpărați
  • stâmpărați
  • stâmpărarăți
  • stâmpăraserăți
  • stâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpărau
  • stâmpăra
  • stâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astimpăra
  • astimpărare
  • astimpărat
  • astimpăratu‑
  • astimpărând
  • astimpărându‑
singular plural
  • astimpără
  • astimpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astimpăr
(să)
  • astimpăr
  • astimpăram
  • astimpărai
  • astimpărasem
a II-a (tu)
  • astimperi
(să)
  • astimperi
  • astimpărai
  • astimpărași
  • astimpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpăra
  • astimpără
  • astimpărase
plural I (noi)
  • astimpărăm
(să)
  • astimpărăm
  • astimpăram
  • astimpărarăm
  • astimpăraserăm
  • astimpărasem
a II-a (voi)
  • astimpărați
(să)
  • astimpărați
  • astimpărați
  • astimpărarăți
  • astimpăraserăți
  • astimpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpărau
  • astimpărară
  • astimpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)