2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

ȚIMIR, (1) țimire, s. n., (2) țimiri, s. m. 1. S. n. (Înv.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, al unei țări etc. 2. S. m. Denumire dată în Evul Mediu, în Țările Române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la Curtea domnească. [Pl. și: (1) țimiruri.Var.: țima s. f.] – Din magh. cimer.

ȚIMA s. f. v. țimir.

Intrare: țimir (călăuză)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimir
  • țimirul
  • țimiru‑
plural
  • țimiri
  • țimirii
genitiv-dativ singular
  • țimir
  • țimirului
plural
  • țimiri
  • țimirilor
vocativ singular
  • țimirule
  • țimire
plural
  • țimirilor
țămir1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țămir
  • țămirul
plural
  • țămiri
  • țămirii
genitiv-dativ singular
  • țămir
  • țămirului
plural
  • țămiri
  • țămirilor
vocativ singular
plural
țimar3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimar
  • țimarul
plural
  • țimari
  • țimarii
genitiv-dativ singular
  • țimar
  • țimarului
plural
  • țimari
  • țimarilor
vocativ singular
plural
Intrare: țimir (emblemă)
țimir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimir
  • țimirul
  • țimiru‑
plural
  • țimire
  • țimirele
genitiv-dativ singular
  • țimir
  • țimirului
plural
  • țimire
  • țimirelor
vocativ singular
plural
țimară2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țima
  • țimara
plural
  • țimare
  • țimarele
genitiv-dativ singular
  • țimare
  • țimarei
plural
  • țimare
  • țimarelor
vocativ singular
plural
zimir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimir
  • zimirul
plural
  • zimire
  • zimirele
genitiv-dativ singular
  • zimir
  • zimirului
plural
  • zimire
  • zimirelor
vocativ singular
plural
zimir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimir
  • zimirul
plural
  • zimiruri
  • zimirurile
genitiv-dativ singular
  • zimir
  • zimirului
plural
  • zimiruri
  • zimirurilor
vocativ singular
plural
țimar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimar
  • țimarul
plural
  • țimare
  • țimarele
genitiv-dativ singular
  • țimar
  • țimarului
plural
  • țimare
  • țimarelor
vocativ singular
plural
țimar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimar
  • țimarul
plural
  • țimaruri
  • țimarurile
genitiv-dativ singular
  • țimar
  • țimarului
plural
  • țimaruri
  • țimarurilor
vocativ singular
plural
țimară1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țima
  • țimara
plural
  • țimări
  • țimările
genitiv-dativ singular
  • țimări
  • țimării
plural
  • țimări
  • țimărilor
vocativ singular
plural
țimir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimir
  • țimirul
  • țimiru‑
plural
  • țimiruri
  • țimirurile
genitiv-dativ singular
  • țimir
  • țimirului
plural
  • țimiruri
  • țimirurilor
vocativ singular
plural
țămir2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țămir
  • țămirul
plural
  • țămire
  • țămirele
genitiv-dativ singular
  • țămir
  • țămirului
plural
  • țămire
  • țămirelor
vocativ singular
plural
țămir3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țămir
  • țămirul
plural
  • țămiruri
  • țămirurile
genitiv-dativ singular
  • țămir
  • țămirului
plural
  • țămiruri
  • țămirurilor
vocativ singular
plural
cimir (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimir
  • cimirul
plural
  • cimire
  • cimirele
genitiv-dativ singular
  • cimir
  • cimirului
plural
  • cimire
  • cimirelor
vocativ singular
plural
cimir1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimir
  • cimirul
plural
  • cimiruri
  • cimirurile
genitiv-dativ singular
  • cimir
  • cimirului
plural
  • cimiruri
  • cimirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)