4 intrări
2 definiții

Explicative DEX

ȚÂNC, țânci, s. m. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.

ȚINC2 s. m. v. țânc.

Intrare: țânc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânc
  • țâncul
  • țâncu‑
plural
  • țânci
  • țâncii
genitiv-dativ singular
  • țânc
  • țâncului
plural
  • țânci
  • țâncilor
vocativ singular
  • țâncule
plural
  • țâncilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • ținci
  • țincii
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • ținci
  • țincilor
vocativ singular
  • țincule
plural
  • țincilor
țing1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țing
  • țingul
plural
  • țingi
  • țingii
genitiv-dativ singular
  • țing
  • țingului
plural
  • țingi
  • țingilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâncul-pământului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncul-pământului
plural
genitiv-dativ singular
  • țâncului-pământului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ținc (interj.)
ținc3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ținc
țânc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țânc
  • țân‑
Intrare: ținc (ornit.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • ținci
  • țincii
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • ținci
  • țincilor
vocativ singular
  • țincule
plural
  • țincilor
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânc
  • țâncul
  • țâncu‑
plural
  • țânci
  • țâncii
genitiv-dativ singular
  • țânc
  • țâncului
plural
  • țânci
  • țâncilor
vocativ singular
  • țâncule
plural
  • țâncilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „țânc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1