2 intrări

O definiție

Explicative DEX

ȘONT, ȘOANTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. – Cf. ciont, magh. sánta.

Intrare: șont
șont adjectiv
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șont
  • șontul
  • șontu‑
  • șoantă
  • șoanta
plural
  • șonți
  • șonții
  • șoante
  • șoantele
genitiv-dativ singular
  • șont
  • șontului
  • șoante
  • șoantei
plural
  • șonți
  • șonților
  • șoante
  • șoantelor
vocativ singular
plural
șonț2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șonțul
  • șonțu‑
  • șoanță
  • șoanța
plural
  • șonți
  • șonții
  • șoanțe
  • șoanțele
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șonțului
  • șoanțe
  • șoanței
plural
  • șonți
  • șonților
  • șoanțe
  • șoanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: șonț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șonțul
  • șonțu‑
plural
  • șonți
  • șonții
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șonțului
plural
  • șonți
  • șonților
vocativ singular
  • șonțule
  • șonțe
plural
  • șonților
șont adjectiv
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șont
  • șontul
  • șontu‑
  • șoantă
  • șoanta
plural
  • șonți
  • șonții
  • șoante
  • șoantele
genitiv-dativ singular
  • șont
  • șontului
  • șoante
  • șoantei
plural
  • șonți
  • șonților
  • șoante
  • șoantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)