3 intrări

2 definiții

Explicative DEX

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.

ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik.

Intrare: Șic
nume propriu (I3)
  • Șic
Intrare: șic (eleganță)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șic
  • șicul
  • șicu‑
plural
  • șicuri
  • șicurile
genitiv-dativ singular
  • șic
  • șicului
plural
  • șicuri
  • șicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șic (paietă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șic
  • șicul
  • șicu‑
plural
  • șicuri
  • șicurile
genitiv-dativ singular
  • șic
  • șicului
plural
  • șicuri
  • șicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)