O definiție pentru lipsă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. ◊ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv).

Intrare: lipsă
lipsă1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsă
  • lipsa
plural
  • lipsuri
  • lipsurile
genitiv-dativ singular
  • lipse
  • lipsei
plural
  • lipsuri
  • lipsurilor
vocativ singular
plural
lipsă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsă
  • lipsa
plural
  • lipse
  • lipsele
genitiv-dativ singular
  • lipse
  • lipsei
plural
  • lipse
  • lipselor
vocativ singular
plural