2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.

Intrare: contestat
contestat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contestat
  • contestatul
  • contestatu‑
  • contesta
  • contestata
plural
  • contestați
  • contestații
  • contestate
  • contestatele
genitiv-dativ singular
  • contestat
  • contestatului
  • contestate
  • contestatei
plural
  • contestați
  • contestaților
  • contestate
  • contestatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contesta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contesta
  • contestare
  • contestat
  • contestatu‑
  • contestând
  • contestându‑
singular plural
  • contestă
  • contestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contest
(să)
  • contest
  • contestam
  • contestai
  • contestasem
a II-a (tu)
  • contești
(să)
  • contești
  • contestai
  • contestași
  • contestaseși
a III-a (el, ea)
  • contestă
(să)
  • conteste
  • contesta
  • contestă
  • contestase
plural I (noi)
  • contestăm
(să)
  • contestăm
  • contestam
  • contestarăm
  • contestaserăm
  • contestasem
a II-a (voi)
  • contestați
(să)
  • contestați
  • contestați
  • contestarăți
  • contestaserăți
  • contestaseți
a III-a (ei, ele)
  • contestă
(să)
  • conteste
  • contestau
  • contesta
  • contestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)