O definiție pentru ciubăr
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciubăr (-bere), s. n. – Vas mare de lemn. Sl. čibrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. čabur, sb. čàbar, slov. čeber, mag. csöbör, cseber. – Der. ciubărar, s. m. (fabricant de ciubere).
Intrare: ciubăr
ciubăr substantiv neutru
- pronunție: ciubăr, ciubăr
| substantiv neutru (N9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cibar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuber
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)