2 intrări

4 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POMPEI (Cnaeus Pompeius Magnus) (106-48 î. Hr.), om politic și general roman. Partizan al lui Sylla, a luptat împotriva lui Sertorius în Spania (76-71 î. Hr.). A luptat împotriva piraților din E M. Mediterane (67 î. Hr.). În 66 î. Hr. a fost numit comandant al armatei romane din Orient în războiul împotriva lui Mitridate IV regele Pontului; îl învinge pe acesta (63 î. Hr.), apoi și pe Tigran II cel Mare al Armeniei. A încheiat, împreună cu Cezar și Crassus, primul triumvirat (60 î. Hr.). Rivalitatea pentru putere dintre el și Cezar a dezlănțuit războiul civil, în timpul căruia P. a fost înfrânt la Pharsalos (48 î. Hr.). A avut legături diplomatice cu Burebista, care i-a promis ajutor militar. Ucis din ordinul lui Ptlemeu XIII, în Egipt, unde se refugiase.

PÓMPĂ1 (< fr.; cuv. olandez) s. f. Mașină de forță generatoare sau aparat care servește la deplasarea sau/și comprimarea unui fluid. După natura fluidului se deosebesc: p. hidraulice și p. pneumatice. P. hidraulice deplasează lichidele prin aspirație, în general, de la un nivel inferior și le refulează la un nivel superior. Ele pot fi cu piston, cu rotor, cu membrană, cui palete etc. P. pneumatice deplasează gazele sau/și le comprimă într-un spațiu închis (compresor) sau le aspiră dintr-un spațiu închis (ex. p. de vid). ◊ P. de adâncime = a) p. cu unul sau mai multe rotoare folosită la pomparea apei din puțuri adânci (ex. p. submersibilă care se introduce sub pânza de apă); b) p. cu piston introdusă în gaura de sondă sub nivelul lichidului, folosită la pomparea țițeiului (când presiunea stratului este insuficientă pentru a asigura ridicarea țițeiului la suprafață). ◊ P. de injecție = p. cu piston folosită la motoarele cu ardere internă (în special la motoarele Diesel), pentru introducerea sub presiune a combustibilului în cilindrii motorului. P. de i. folosite la automobilele moderne realizează presiuni de peste 2.000 atm. (2 x 108 Pascali) li, comandate de un calculator, efectuează până la 5 injecții la fiecare cursă a pistonului. ◊ P. de vid = p. destinată producerii, într-un spațiu închis, a unei presiuni inferioare presiunii atmosferice. Pot fi p. mecanice (cu rotor, cu palete etc.) sau p. de difuzie (bazate pe difuzia într-o vană de vapori a moleculelor gazului din recipientul vidat), p. cu getter, care pot realiza presiuni de până la 10-{10} mm Hg (1,3332 x 10-8 Pascali) etc.

PÓMPĂ2 (< fr., lat.; {s} gr. pompe „cortegiu, alai”) s. f. Suită sărbătorească, cortegiu, alai; p. ext. lux, fast, strălucire. ◊ Pompe funebre = serviciu, întreprindere care se ocupă cu pregătirea și ceremonialul înmormântărilor.

POMPEII, oraș în S Italiei, situat la poalele vulcanului Vezuviu, în conurbația Napoli; 26,2 mii loc. (2002). Ind. textilă, poligrafică, alim. Turism. Fundat (sec. 6 î. Hr.) de osci, locuit de samniți (sec. 5 î. Hr.); a suferit mari stricăciuni în cutremurul din 63 d. Hr. A fost acoperit de lavă și cenușă vulcanică în timpul erupției Vezuviului la 24 aug. 79, o dată cu orașele Herculaneum și Stabiae. Ca urmare a săpăturilor arheologice inițiate în 1748, P. este cel mai bine cunoscut oraș al Antichității. Monumente: templele din forum, basilica, piața acoperită, amfiteatrul, termele. Multe din edificii erau decorate cu picturi (Casa vieții, Casa poetului tragic, Villa misterelor) sau cu mozaicuri (Casa faunului). Aria arheologică face parte (din 1997) din patrimoniul cultural universal.

Intrare: Pompei
Pompei nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pompei
Intrare: pompă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pompă
  • pompa
plural
  • pompe
  • pompele
genitiv-dativ singular
  • pompe
  • pompei
plural
  • pompe
  • pompelor
vocativ singular
plural