SENSIBILITATE. Subst. Sensibilitate, simțire, simț, simțămînt, sentiment, senzație, emoție; simțibilitate (rar), simțiciune (înv.), sentimentalitate, sentimentalism, simțimintalism (înv.); afectivitate, emotivitate, impresionabilitate, receptivitate, rafinament, morbidețe (livr.), susceptibilitate, hipersensibilitate; iritabilitate, irascibilitate, surescitabilitate. Emoționare, tulburare; sensibilizare, sentimentalizare, hipersensibilizare; iritare; iritație, surescitare, surescitație. Adj. Sensibil, sensibilizat, simțit, simțitor, senzual, simțual (înv.); emotiv, emoțional, afectiv; sentimental, impresionabil, receptiv; susceptibil, hipersensibil; iritabil, irascibil, surescitabil. Emoționat, afectat, tulburat, mișcat, impresionat; excitat, surescitat, iritat, ațîțat, enervat. Impresionant, mișcător, lacrimogen (fig., ir. și depr.), emoționant, tulburător, sentimentalizat; iritant, enervant, surescitant. Vb. A simți, a încerca un sentiment, a fi mișcat (impresionat). A se emoționa, a cuprinde (pe cineva) emoția, a fi cuprins de emoție, a se tulbura. A se irita, a se enerva, a se supăra, a-și ieși din fire, a-i sări (cuiva) țandăra, a se înfuria. A sensibiliza, a sentimentaliza; a impresiona, a emoționa, a mișca, a tulbura, a excita, a irita, a ațîța, a surescita. V. cordialitate, dragoste, gingășie, intuiție, iritare, neliniște, nestăpînire, rafinament, sinceritate, temperament.