O definiție pentru pesimism

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PESIMISM. Subst. Pesimism; deprimare, descurajare, demoralizare, demoralizație (înv.), desperare, desperație (înv.), deznădăjduire, deznădejde, dezolare, întristare, tristețe, depresiune (fig.), indispoziție, apăsare; melancolie, alean. Decepție, dezamăgire, deziluzie. Scepticism, neîncredere, îndoială, îndoire (înv.). Pesimist; sceptic. Adj. Pesimist; deprimat, descurajat, demoralizat; desperat, deznădăjduit; dezolat, întristat, trist, indispus, melancolic. Decepționat, dezamăgit, deziluzionat. Sceptic, neîncrezător. Deprimant, descurajator, demoralizant, demoralizator; dezolant (livr.), dezolator (rar), întristător. Vb. A fi pesimist, a vedea totul în negru. A deveni pesimist, a cădea în pesimism. A (se) deprima, a (se) descuraja, a (se) demoraliza; a despera, a-și pierde orice speranță, a deznădăjdui, a-și pierde orice nădejde; a dezola (livr.); a (se) întrista, a deveni melancolic, a cădea în melancolie. A decepționa, a dezamăgi, a deziluziona. A deveni sceptic, a-și pierde încrederea în..., a nu crede în.... V. deznădejde, necaz, supărare, temperament, tristețe.

Intrare: pesimism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pesimism
  • pesimismul
  • pesimismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pesimism
  • pesimismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)