opțiuni
  • info

9 definiții pentru ronțăială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală.

RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală.

ronțăială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: ronțăi + -eală] 1 Roadere a unui aliment tare, sfărâmând între dinți puțin câte puțin și producând un zgomot ușor, caracteristic Si: ronțăire (1), ronțăit (1), ronțăitură (1). 2 Zgomotul produs de roaderea cu dinții a unui aliment tare Si: ronțăit (2), ronțăire (2), ronțăitură (2).

RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi și zgomotul produs; ronțăire. S-auzea numai prin răcoarea nopții ronțăiala calului. CARAGIALE, la CADE.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli

ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli

ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli

ronțăială, -ieli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RONȚĂIALĂ s. v. ronțăit.

RONȚĂIALĂ s. ronțăire, ronțăit, ronțăitură.

Intrare: ronțăială
ronțăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronțăială
  • ronțăiala
plural
  • ronțăieli
  • ronțăielile
genitiv-dativ singular
  • ronțăieli
  • ronțăielii
plural
  • ronțăieli
  • ronțăielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronțăială, ronțăielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ronțăire ronțăit ronțăitură
    • format_quote S-auzea numai prin răcoarea nopții ronțăiala calului. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Ronțăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.