ronțăială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: ronțăi + -eală] 1 Roadere a unui aliment tare, sfărâmând între dinți puțin câte puțin și producând un zgomot ușor, caracteristic Si: ronțăire (1), ronțăit (1), ronțăitură (1). 2 Zgomotul produs de roaderea cu dinții a unui aliment tare Si: ronțăit (2), ronțăire (2), ronțăitură (2).