4 definiții pentru ronțăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ronțăitură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ronțăit + -tură] (Rar) 1-2 Ronțăială (1-2).
ronțăitură f. efectul ronțăitului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RONȚĂITURĂ s. v. ronțăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RONȚĂITURĂ s. ronțăială, ronțăire, ronțăit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ronțăitură
ronțăitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||