opțiuni
  • info

9 definiții pentru ronțăit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.

ronțăit sn [At: ISPIRESCU, L. 161 / E: ronțăi] 1-2 Ronțăială (1-2). 3 Zgomot produs de măcinarea boabelor de cereale.

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. Calul se opri și el din ronțăit. CAMILAR, N. I 224. Cățelul... se întoarce în buruieni, unde se aude îndată un ronțăit căznit și flămînd. REBREANU, I. 11.

ronțăit n. acțiunea de a ronțăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ronțăit s. n.

ronțăit s. n.

ronțăit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RONȚĂIT s. ronțăială, ronțăire, ronțăitură.

RONȚĂIT s. ronțăială, ronțăire, ronțăitură.

Intrare: ronțăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronțăit
  • ronțăitul
  • ronțăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ronțăit
  • ronțăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronțăitsubstantiv neutru

  • 1. Ronțăială, ronțăire, ronțăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ronțăială ronțăire ronțăitură
    • format_quote Calul se opri și el din ronțăit. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
    • format_quote Cățelul... se întoarce în buruieni, unde se aude îndată un ronțăit căznit și flămînd. REBREANU, I. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi ronțăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.