opțiuni
  • info

9 definiții pentru ronțăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONȚĂIRE, ronțăiri, s. f. Acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei; ronțăială, ronțăit. – V. ronțăi.

RONȚĂIRE, ronțăiri, s. f. Acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei; ronțăială, ronțăit. – V. ronțăi.

ronțăire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ronțăi] 1-2 Ronțăială (1-2).

RONȚĂIRE, ronțăiri, s. f. Acțiunea de a ronțăi; sfărîmare cu dinții.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ronțăire s. f., g.-d. art. ronțăirii; pl. ronțăiri

ronțăire s. f., g.-d. art. ronțăirii; pl. ronțăiri

ronțăire s. f., g.-d. art. ronțăirii; pl. ronțăiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RONȚĂIRE s. v. ronțăit.

RONȚĂIRE s. ronțăială, ronțăit, ronțăitură.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RONȚĂÍRE (< ronțăi) s. f. 1. Acțiunea de a ronțăi; ronțăială. 2. (TEHN.) Decupare a unei table cu ajutorul unui poanson, cu care se execută găuri alăturate de-a lungul unui contur decupat; grinotare.

Intrare: ronțăire
ronțăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronțăire
  • ronțăirea
plural
  • ronțăiri
  • ronțăirile
genitiv-dativ singular
  • ronțăiri
  • ronțăirii
plural
  • ronțăiri
  • ronțăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronțăire, ronțăirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ronțăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.