a avea talie de viespe expr. (d. femei) a fi subțire în talie

viespe s.f. 1 (entom.) Nume generic dat mai multor insecte himenoptere, solitare sau sociale, asemănătoare cu albinele, dar mai subțiri și mai lungi, avînd, în general, la partea posterioară a abdomenului, un ac prevăzut cu o pungă cu venin sau un ovipozitor. ◊ Viespe de stejar sau viespea stejarului = viespe care își depune ouăle în frunzele stejarilor, producînd pe ele niște proeminențe de mărimea unor cireșe (Cynips quercus). Viespe de rug = viespe care își depune ouăle pe rămurelele tinere ale rugilor, formînd un fel de gogoși (Diplolepis rosae). ◊ (ca epitet penstru o persoană rea) Se supărase pe viespea de soră-sa. ◊ Expr. A fi ca viespea = a fi plin de neastîmpăr. A înțepa ca viespea = a se exprima în termeni caustici; a fi rău de gură. ◊ Compar. Un glonț mic și subțire ca o viespe (VOIC.). △ (cu referire la talia unei femei) Are o talie de viespe. 2 Fig. Femeie rea. • pl. viespi. /lat. *vespem = vespa, -ae.

VIESPAR² ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

ALBINĂREL ~i m. Pasăre migratoare de talie medie, cu pene pestrițe, cu cioc subțire și alungit, care se hrănește cu insecte, mai ales cu albine și viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el

PRIGORIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori