NOBLESSE OBLIGE (fr.) noblețea obligă – Veche expresie; titlul nobiliar trebuie să fie însoțit de îndatorirea de a-l onora prin fapte. Ulterior, sensul a devenit mai larg; noblețea de spirit sau de caracter obligă la comportări adecvate.

Noblesse oblige (fr. „Noblețea obligă”), maximă de obicei citată în franțuzește. Autorul ei este Gaston de Lévis, care a scos în 1808 un volum de Maxime și cugetări despre diferite teme (Maximes et réflections sur divers sujets – a 51-a). Sensul strict al maximei este: omul care e, sau care se pretinde nobil, trebuie să se poarte ca un nobil. Sensul mai larg este că postul înalt pe care-l ocupă cineva, titlul pe care îl deține, ori cultura sa, îl obligă să aibă o comportare demnă de poziția sa în societate. LIT.

NOBLESSE OBLIGE (fr.) = Boieria obligă. Obrazul subțire cu cheltuială se ține.

NOBLEȚE f. 1) Caracter nobil. ~ sufletească. ◊ ~ea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. 2) Condiție de nobil. Titlu de ~. 3) Proveniență nobilă. [G.-D. nobleței] /<fr. noblesse