glaciar, sistem depozițional ∼, (engl.= glacial), (sedim.), domeniu de sedimentare controlat de temperaturi scăzute (în jurul lui zero grade) și precipitații abundente sub formă de zăpadă; s.d.g. acoperă zonele de interacțiune a ghețarilor cu substratul lor. Principalele subsisteme g. sunt: g.-lacustru, g.-fluvial și g.-marin, iar produsele specifice s.g. sunt: → tillitele, → varvele și acumulările morenice care îmbracă forme de → drumlin, → esker, → kame etc.

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.

sinter, (engl.= sinter) dep. sedimentar sub formă de crustă sau încrustație la supr. unor soluri sau roci, apărut prin precipitare chimică din izvoare fierbinți sau din ape minerale reci. sistem depozițional (sedim.), (engl. = depositional systems) cadru natural structurat de produse (efecte cu atributele lor) și/ sau procese aflate în interacțiune, care funcționează independent și în comun. Un s.d. se caracterizează prin faciesuri d. (forme acumulative cu arhitectură specifică) și forme erozionale. La suprafața scoarței terestre se individualizează s.d. continentale (deșertic, glaciar, fluviatil, lacustru), s.d. de tranziție (deltaic, lagunar), s.d. marin-oceanice (litoral, neritic, batial, abisal). skewness (engl.), (rom.= indice de asimetrie) parametru statistic ( ) care măsoară devierea curbei cumulative de la distribuția normală în intervalele granulo-metrice corespunzătoare percentilelor de 16 și 84 și respectiv 5 și 95. S. indică astfel gradul de amestec între componenți în accepția că orice sediment este un amestec de 3 fracțiuni granulometrice. Valorile „α pozitiv” caracte-rizează sedimentele fine, iar cele „β negativ”, dep. clastice grosiere. Sin. coeficient de asimetrie.