CONSTANTA LUI PLANCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.

CUANTĂ DE ACȚIUNE s. v. constanta lui Planck.

h 1. (FIZ.) Simbol pentru constanta lui Planck (h = 6,626076 • 10^-36 J•s). 2. (METR.) Simbol pentru prefixul hecto- 3. Simbol pentru oră. 4. (GEOGR.) Simbol pentru înălțime, diferență de nivel sau altitudine deasupra nivelului mării.

MILLIKAN [milikən], Robert Andrews (1868-1953), fizician american. Prof. univ. la Michigan și la Institutul Tehnologic (California). Cercetări asupra structurii atomului, radiației cosmice și efectului fotoelectric. A determinat sarcina electronului (1911), folosind metoda picăturilor de ulei (experiența lui M.), precum și constanta lui Planck pe cale fotoelectrică. Premiul Nobel pentru fizică (1923).

PLANCK, Max Carl Ernst Ludwig (1858-1947), fizician german. Prof. univ. la München, Kiel și Berlin. Fondatorul teoriei cuantice. Președinte (1930-1937 și din 1945) al Institutului de cercetări „Kaiser Wilhelm” (devenit apoi Societatea Max P.); în această calitate i-a cerut lui Hitler reținere în politica rasială; fiul său a fost executat pentru participarea la complotul împotriva lui Hitler din 20 iul. 1944. Cercetări și studii asupra radiației termice (a stabilit legea de distribuție spectrală a energiei), de termodinamică și fizică statistică. A emis (1900) ipoteza conform căreia emisia și absorbția de energie în sisteme radiante este discontinuă și are loc în cuante egale cu hν (unde h este constanta lui P., iar ν frecvența radiației), punând astfel bazele mecanicii cuantice („Cu privire la teoria legii de distribuție a energiei în spectrul normal”). Contribuții la teoria relativității (a dedus legea corectă a distribuției de energie în spectrul corpului absolut negru – legea lui P.). Premiul Nobel pentru fizică (1918).