card s. n. ◊ „Cărțile de credit VISA (card) vor fi introduse în România în cursul acestei săptămâni.” Ev.z. 12 I 95 p. 4; v. și carte de credit (1993) (din engl. card)

CARD, carduri, s. n. Instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clienții au acces la contul propriu, atunci când utilizează bancomatul; carte de credit; carte de debit; cartelă. – Din engl. card.

carte de credit s. f. Cartelă magnetică, cu ajutorul căreia se pot face plăți electronice ◊ „Serviciile poștale ale Marii Britanii experimentează noi tipuri de aparate telefonice automate care sunt utilizate nu prin introducerea unor monezi, ci a unor cărți speciale de credit fabricate din plastic. Pe videoindicatorul aparatului telefonic apare suma care reprezintă costul convorbirii.” Sc. 29 XII 81 p. 5. ◊ „Visa International oferă șase produse de bază care se potrivesc diferitelor operațiuni de casă. Acestea sunt: Classic Card (carduri clasice), care poate fi folosită drept carte de credit, carte de schimb sau carte de debit.” R.l. 1 IX 93 p. 4; v. și cod confidențial, hologramă, shoping (din fr. carte de crédit)