canion submarin, (engl.= canyon, incisive valley) formă de relief submarin reprezentată prin șanțuri adânci până la 300 m, cu versanți relativ abrupți, care taie plat. continentală, taluzul, uneori și piemontul, ajungând până în câmpiile abisale.C.s. se găsesc în prelungirea unor văi continentale sau sunt create de curentii de turbiditate.

câmpie abisală, (engl.= abisal plain) formă de relief caracteristică fundurilor oceanice; se întinde între piemont și marginea dorsalei medio-oceanice (sau a fosei oceanice, când aceasta apare). Suprafața sa aproape plană corespunde sedimentelor care au acoperit neregularitățile crustei oceanice. C.a. sunt traversate de depr. alungite (șanțuri abisale) și coline abisale, de origine vulcanică.

fondoform, (engl.= fondoform), dom. subacvatic de acumulare a sedimentelor, corespunzător unei câmpii abisale, indiferent de natura și adâncimea baz. respectiv. V. și clinoform.

melange (fr.), (engl.= melange) formațiune geologică foarte eterogenă, reprezentată printr-un amestec dezordonat de roci de proveniență foarte diferită: turbidite de tip fliș formate în fosele oceanice prin depunerea materialului de origine continentală, ofiolite care includ roci bazice și ultrabazice provenind din crusta oceanică și radiolarite provenind din mediile câmpiilor abisale. Asocierea acestora este legată de procesul de subducție, în timpul căruia sedimentele depuse pe crusta oceanică au fost răzuite de placa sup. și amestecate cu fragmente detașate din crustă și cu detritusul adus de curenții de turbiditate. M. poate fi considerat o var. de → wildfliș. În România, formațiuni de m. se întâlnesc în Platoul Mehedinți din C. Merid., unde participă la alcătuirea pânzei de Severin. (V.M.)

pelagite, (engl.= pelagic deposisits) mâluri carbonatice și argiloase de mare adâncă, constituite din particule fine ale domeniului → pelagic, acumulate prin sedi- mentare în câmpiile abisale ale zonelor oceanice (ex.: mâluri cu foraminifere, mâluri cu radiolari etc.)

radiolarit, (engl.= radiolarite) silicolit format preponderent sau exclusiv din testuri de radiolari prinse într-o masă de opal, calcedonie și/sau argilă. Sunt roci variat colorate, compacte și dure, cu spărtură concoidală sau așchioasă. Ele formează intercalații în marne, argile, repere stratigrafice în calcare și asociații cu formațiuni vulcano-sedimentare și curgeri de lave bazice. rată de sedimentare, (engl.= rate of sedimentation) parametru depozițional dinamic exprimând volumul de material sedimentat în unitatea de timp. În sedimentologie, r.s. se exprimă prin unități Bubnov (mm/1 000 ani) și este considerată lentă pentru valori de 1 – 10 mm/1 000 ani (specifică câmpiilor abisale) și rapidă, depășind 100 și 1 000 mm/1 000 ani (de regulă, la gurile de vărsare ale fluviilor sau la baza taluzurilor continentale). R.s. lentă este, de asemenea, caracteristică baz. instalate în zone cratonice stabile, iar cea rapidă, baz. mobile situate în zone de coliziune și subducție a plăcilor crustale.

turbidit, (engl.= turbidite) sediment depus din curenții de turbiditate la baza povârnișului continental, pe supr. piemontului oceanic sau a câmpiilor abisale. T. se caracterizează prin structuri ritmice și convolute (cu granoclasare), prin extinderea în supr. a fiecărei secvențe sedimentare, prin prezența urmelor de eroziune la supr. stratelor, prin prezența unei faune străine față de cea din nivelele învecinate. De obicei, secvențele turbiditice (→ Bouma) nu depășesc 6 m grosime; din p.d.v. granulometric sunt alcătuite din alternanțe de nisipuri, siltite și pelite și apar ca intercalații în alte sedimente pelagice fine. Repartiția spațială a turbiditelor este de obicei simetrică în jurul sursei (a canioanelor sub- marine) – de la grosier la fin – ceea ce coincide cu scăderea vitezei curentului care le-a depus. Ele corespund unor dep. cu sedimentare rapidă. În sedimentele act., t. acoperă peste 10 000 km2 din zonele adânci ale oceanelor. În formațiunile sedimentare vechi, dep. cu caracter de t. se găsesc în ariile geosinclinale de acumulare a flișului.

OCEAN (< fr., lat.; {s} n. pr. gr. Okeanos) s. n. Vastă întindere de apă sărată, delimitată de mase continentale, Pe supr. Terrei există următoarele o.: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic (sau Înghețat). În unele lucrări este menționat și un o. Antarctic sau Austral (care cuprinde de fapt extremitățile sudice ale celor trei principale oceane). Apa o. se caracterizează prin mișcări permanente reprezentate de valuri, curenți și maree. O. au suprafețe mult mai mari decât mările, prezintă numeroase fose (gropi) abisale, platformele continentale au proporțional o extensiune0 mai mică (ocupă c. 10-15% din supr. lor), iar salinitatea este mai puțin variată. Fundul o. este foarte neuniform, relieful subacvatic fiind format din platforme continentale, câmpii abisale, lanțuri (dorsale) montane, fose (gropi). ◊ Oceanul Planetar sau Mondial = totalitatea oceanelor și mărilor, care comunică larg între ele sau prin intermediul unor strâmtori, cu o supr. de 360.650.000 km² (70,8% din supr. Terrei) și un volum de apă de 1.370 mil. km³ (97,5% din totalul hidrosferei), constituind obiectul de studiu al oceanografiei. Ad. medie: c. 3800 m; ad. max.: 11.033 (fosa Cook din Oc. Pacific). Salinitatea medie: 32‰ (aceasta variază în funcție de zonele climatice și de condițiile locale, între 38‰ în apele polare și 41‰ în G. ’Aqaba). Temp. apei scade (la suprafață) de la Ecuator (c. 27°C) la poli (-1,5°C), precum și spre adâncime (la 4.000 m. ad. atinge 1,6°C). Apa Oceanului Planetar este supusă forței de gravitație și de atracție a Lunii și Soarelui. Contribuie în mod substanțial la reglarea circuitului carbonului, prin capacitatea sa de a absorbi mari cantități de CO₂ din atmosferă. O. Planetar are un rol foarte important în echilibrul natural al Terrei, fiind un rezervor termic major, un vast domeniu pentru numeroase viețuitoare și o bogată sursă de hrană și energie. Exploatarea tradițională a oceanelor și mărilor (pescuit, navigație etc.) a fost completată, în ultimele decenii, cu folosirea energiei mareelor și valurilor și mai ales cu exploatarea zăcămintelor de petrol din platformele continentale. ♦ Fig. Întindere nemărginită, imensitate; mulțime, noian.

PUERTO RICO (până în 1932 PORTO RICO) 1. Insulă în M. Caraibilor (arh. Antilele Mari); 8,9 mii km² împreună cu insulele adiacente (Mona, Culebra, Vieques ș.a.); 179 km de la E la V; 63 km dela N la S; 3,8 mil. loc. (2000) majoritatea descendenți ai spaniolilor și ai africanilor. Limba oficială: engleza; limba uzuală: spaniola. Centrul ad-tiv: San Juan. Orașe pr.: Bayamón, Ponce, Carolina. Insula are un relief muntos (1.338 m în vf. Cerro Punta), cu înguste câmpii litorale la țărmuri. Climă tropicală maritimă cu frecvente taifunuri. Expl. de min. de mangan, fier și aur. Se cultivă 15,6% din supr. cu trestie de zahăr, tutun, arbori de cafea, citrice, ananas. Se cresc bovine, porcine și cabaline. Ind. produce: energie electrică (15,73 md. KWh, 1991), aparate electrice, derivate petroliere, ciment (1,3 mil. t, 1991), rom, zahăr, țigarete, bere, țesături, încălț. Uzine siderurgice, șantiere navale, rafinării de petrol (cu o capacitate de rafinare de 7,8 mil. t/an) și o centrală atomoelectrică. C. f.: 755 km. Turism dezvoltat (3,1 mil. vizitatori străini, 1999). Moneda: 1 dollar S.U.A. = 100 cents. Export: zahăr, tutun, rom, conserve de fructe etc. Import: produse ind., mașini și automobile, petrol. – Istoric. Explorată în 1508 de Juan Ponce de Léon, terit. ins. P.R. a fost cucerit în sec. 16 de spanioli, care au găsit aici pe indienii arawac. În timpul Războiului Hispano-American (1898), insula a fost ocupată de trupele nord-americane; în 1917 P.R. a devenit „stat liber asociat” cu S.U.A., statut juridic ratificat în 1967 prin referendum (locuitorii P.R. sunt cetățeni ai S.U.A.). În anii din urmă se dezvoltă o mișcare pentru independență. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă de guvernator și de un cabinet numit și condus de guvernator. 2. Fosă abisală în V Oc. Atlantic, la NE de ins. Haiti și Puerto Rico, atingând 8.742 m adâncime (cea mai mare adâncime măsurată a Oc. Atlantic).