VOX POPULI, VOX DEI (lat.) vocea poporului (e) vocea lui Dumnezeu – Alcuin, „Scrisoare către Carol cel Mare”. Consensul general este cel ce conferă valoare de adevăr, de justețe unei atitudini sau opinii.

Glasul poporului e într-adevăr foarte puternic – spune Eschil în tragedia sa Agamemnon (versul 938). Cuvintele părintelui tragediei grecești își păstrează desigur valoarea lor documentară. Dar astăzi, pentru aceeași idee care exprimă opinia publică, părerea poporului, se folosește în mod obișnuit expresia latină Vox populi, vox dei (vezi). LIT.

Vox populi, vox Dei (lat. „Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu”) – adagiu rezultat din noțiunea de consensus omnium, cum spuneau romanii. Este vorba de adeziunea unui mare număr de persoane, adusă ca dovadă pentru stabilirea unui adevăr, pentru justețea unei atitudini. Prin „vocea poporului” se înțelege deci acordul general, invocat spre a recunoaște o părere, spre a aproba o situație. Autorul (necunoscut) al adagiului – se presupune că ar fi chiar poporul – a pus alături „vox populi” de „vox Dei” tocmai pentru a susține că glasul poporului trebuie să fie și al conducătorilor. Uneori se citează numai primele două cuvinte: vox populi, avînd și semnificația de: în graiul poporului. FOL.

VOX POPULI, VOX DEI (lat.) = Glasul poporului, glasul lui Dumnezeu.