SOUFRIÈRE La ~, vulcan activ în ins. Saint Vincent (Antilele Mici), în statul Saint Vincent și Grenadines. Alt.: 1.234 m. Erupții violente în 1821, 1902 (a devastat 1/2 din supr. ins. și au murit peste 2.000 de oameni), 1971 și 1979 (a fost evacuată 2/3 din populația ins; a distrus 1/3 din plantațiile de bananieri).

SAINT-MALO [sẽmaló] 1. Golf al Mării Mânecii, între pen. Bretagne și Cotentin, care scaldă țărmul de NV al Franței. Pătrunde în uscat 110 km; lățime: 125 km. Ad. max.: 51 m. În partea de N se află Ins. Normande. În el se varsă fl. Trieux, Rance, Couesnon și Sélune. 2. Oraș în NV Franței (Bretagne), situat pe o ins. stâncoasă la gura de vărsare a fl. Rance în G. Saint-Malo; 48,1 mii loc. (1999). Port de pescuit. Reparații navale. Ind. textilă și alim. (conserve de pește). Centru turistic. Yachting. În sec. 16-19 vestită bază pentru corsarii care atacau navele engleze. Muzeu de istorie. Sediul unei mănăstiri din sec. 6, a devenit centru episcopal (sec. 12-18); biserica Saint-Vincent (sec. 12) castel (sec. 15). S.-M. împreună cu ducatul Bretagne, din care făcea parte, s-a unit cu Franța în 1491. Distrus în mare parte de trupele germane, în retragere, în aug. 1944.

SAINT-VINCENT [sənt vinsənt] (SFÂNTUL VINCENȚIU) 1. Ins. în arh. Antilele Mici, în M. Caraibilor; 344 km²; 29 km lungime; 18 km lățime max. Orașe pr.: Kingstown, Layou, Stubbs, Georgetown. Relief muntos vulcanic, cu alt. max. de 1.234 m (vf. La Soufrière). Descoperită de Cristofor Columb în 1498. Caribii, care erau pe ins. din c. 1300, au opus o rezistență îndârjită față de colonizatori (până în sec. 18). Acordată de regele englez Carol I lui Earl de Carlisle, în 1627, ins. a rămas nelocuită de europeni până în sec. 18. În 1762 ocupată de englezi, a căror stăpânire era confirmată de Tratatul de Pace de la Paris (10 febr. 1763), care punea capăt Războiului de 7 Ani (1756-1763). Exceptând un scurt interludiu francez între 1779 și 1783, ins. a rămas colonie britanică sub diferite formule ad-tive coloniale; din 1960 a devenit colie separată. Afectată de frecvente uragane și de mai multe erupții vulcanice. 2. Golf al Oc. Indian, care scaldă țărmul sudic al Australiei, situat între pen. Yorke la V și continent la E; 160 km lungime; 73 km lățime max. Comunică cu Oc. Indian prin str. Investigator în SV și prin pasajul Backstairs în SSE. La intrarea în golful S.V. se află ins. Kangaroo. Porturi pr.: Port Adelaide, Port Wakefield, Ardrossan. Explorat în 1802 de navigatorul britanic Matthew Flinders. 3. Cap în Oc. Atlantic (Cabo de São Vicente), în SV Portugaliei. Formează cu capul Pontia promontoriul Sagres. Lângă Sagres, în Villa do Infante, prințul Henric Navigatorul a construit (c. 1420) un observator și o școală pentru navigatori. În apele S.V. s-a desfășurat o bătălie navală, în care amiralul britanic John Jervis a înfrânt flota franco-spaniolă (1797) cucerind Trinidad.

SAINT VINCENT și GRENADINELE (Sfântul Vincențiu și Grenadinele), stat în America Centrală insulară (Arh. Antilele Mici), în SE M. Caraibilor; 389,3 km²; 117.500 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 41,6%, protestanți 21,2%, romano-catolici 10,7%) 73,5%, hindusă 3,3%, islamică 1,5% ș.a. Capitala: Kingstown. Orașe pr.: Layou, Chateaubelair, Georgetown. Este format din 32 de ins. și insulițe, mai mare fiind ins. St. Vincent (345 km²); celelalte 7 ins. (în total 44 km²) – între care Bequia, Mustique și Canouan fac parte din miniarhipelagul Grenadinelor de Nord împărțit cu statul vecin Grenada. Ins. principală este dominată de vulcanul activ La Soufrière (1.234 m) cu erupții dezastruoase în 1821, 1902 și 1979. Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri, cel ploios fiind mai-nov., perioadă în care sunt active și cicloanele tropicale care periodic provoacă pagube recoltelor și alte dificultăți ec. Pădurea tropicală ocupă c. 1/4 din terit., pentru prezervarea mediului natural fiind declarate mai multe rezervații naturale (forestiere și de avifaună). Având ca specific agricultura de plantație (mai ales bananieri) economia St. V. și G. și-a modificat serios structura în ultimele decenii. Alături de culturile comerciale: bananieri, cocotieri, citrice, cafea, cacao, mango, arahide, trestie de zahăr, mirodenii (nucșoară), se întâlnesc culturi pentru consumul intern precum batate, manioc, igname, porumb, legume. St. V. și G. sunt primul producător mondial de Maranta arundinacea din rizomii căreia se obține o varietate de amidon (arrowroot). Se cresc: ovine, porcine, caprine, bovine, iar pescuitul și-a pierdut din importanță. Ind. s-a diversificat, și este tot mai mult orientată către export. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, textile și confecții, mobilă, articole de sport, lapte, carne, zahăr, ulei de cocos și de arahide, bere ș.a. În diversificarea surselor de venit, un rol important îl joacă taxele rezultate din înregistrarea și prezența (adesea o simplă adresă poștală) a firmelor străine (off-shore) precum și cele încasate ca urmare a folosirii de către numeroase nave străine (din 54 de țări, inclusiv România) a pavilionului de complezență. Căi rutiere: 830 km (2002). Principalul port și aeroport este Kingstown. Turismul în parte prin intermediul vaselor de croazieră a devenit principala sursă de valută a țării, depășind de peste două ori veniturile obținute din exporturi. Principale zone și obiective: Capitala și împrejurimile, vulcanul La Soufrière, ins. Grenadine unde se află numeroase spații de cazare și agrement. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export: banane, făină, orez, taro, amidon de arrowroot, rachete de tenis; reexporturi. Pr.v parteneri: Marea Britanie, S.U.A., Trinidad și Tobago. – Istoric. Descoperit de Cristofor Columb în 1498 (în ziua de Sfântul Vicențiu, de unde și numele), St. V. și G. devine colonie engleză în 1783, iar în 1979 își proclamă independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru al O.N.U. (16 sept. 1980). Prim-min. Robert Milton Cato (1979-1984). Liderul Noului Partid Democrat, James F. Mitchell, prim-min. (din 30 iul. 1984) cedează puterea (oct. 2000) lui Arnhim Ulrich Eustace, noul lider al Noului Partid Democrat, înlocuit în funcția de prim-min. de Ralph Gonsalves, ca urmare a câștigării alegerilor legislative din 28 mart. 2001. Monarhie constituțională.

METZ [mets], oraș în NE Franței (Lorena), port pe Moselle; 197,1 mii loc. (1990). Nod feroviar. Aeroport. Expl. de min. de fier. Siderurgie; constr. de automobile și de aparataj electrotehnic; produse chimice și alim.; ciment, încălțăminte. Centru comercial. Catedrala Saint-Martin (sec. 13-16), biserica Saint-Vincent (sec. 13), ansamblul arhitectural din Place des Armes (sec. 18). Muzeu. În Antichitate, s-a numit Mediomatrici. La începutul sec. 6, devine capitala Austrasiei. În 870, a intrat în componența regatului francilor de E. Din sec. 13 oraș imperial liber, alipit la regatul francez în 1552 (definitiv în sec. 17) și transformat într-o puternică fortăreață. În timpul Războiului Franco-Prusian, mareșalul francez A.F. Bazaine a fost încercuit cu o parte din trupe în fortăreață și silit să se predea la 27 oct. 1870. În 1871-1918 și 1940-1944, a aparținut Germaniei.

HITTORFF, Jacques Ignace (1792-1867), arhitect și arheolog francez de origine germană. Influențat de arhitectura Greciei antice. În calitate de arhitect-șef al orașului Paris și al guvernului (1830), a sistematizat bulevardul Champs-Elyseés și Place de la Concorde și a construit biserica Saint-Vincent de Paul și Gara de Nord.

SFÂNTUL VINCENȚIU v. Saint Vincent.

SFÂNTUL VINCENȚIU SI GRENADINELE v. Saint Vincent și Grenadinele.

NORWICH [nöritʃ], oraș în SE Marii Britanii (Anglia), situat pe fl. Yare, la 156 km NE de Londra; 127,8 mii loc. (1994). Constr. de mașini, motoare electrice, cabluri; pielărie și încălțăminte. Universitate (1961). Muzee. Monumente: catedrală (1096, restaurată în sec. 15), castel (1120-1130), palat municipal (1407-1417), biserica Saint Peter Mancroft (1430-1455), în stil gotic. Menționat documentar în 1158. – Școala de la N. = grupare regională de pictură având o coeziune interioară comparabilă cu cea a grupurilor italiene. Sub conducerea lui J.S. Cotman și J. Crome, membrii ei au constituit, în febr. 1803, „Societatea de la N.”, pentru cercetarea apariției, dezvoltării și stării actuale a picturii, arhitecturii și sculpturii, în vederea aflării celor mai bune metode de studiu pentru a dobândi desăvârșirea. Din 1805, au organizat expoziții periodice, contribuind decisiv la modernizarea viziunii artelor engleze. Reprezentanți: R. Ladbrooke, R. Dixon, J. Thirtle, J. Stark, G. Vincent, J. Stannard.