Prusia f. Stat al republicei germane cu o populațiune de 36 mil. loc. și cu cap. Berlin. ║ Prusia occidentală, provincie a Prusiei (redusă prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig. ║ Prusia orientală, fostă provincie a Prusiei, aparține azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg. ║ Prusia Renană, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).

POMERANIA 1. Regiune istorică în NV Europei Centrale, la M, Baltică, între Oder și Vistula. Disputată de germani și poloni. Locuită de triburi germanice, care s-au suprapus (sec. 6) peste populațiile slave, a fost din sec. 12 anexată pe rând de Prusia, Suedia, Danemarca, Polonia. Prin Pacea Westfalică (1648), P. occidentală a revenit Suediei, care a cedat-o (1814), în schimbul Norvegiei, Danemarcii care, la rândul ei, a făcut un schimb cu Prusia, primind Lauenburg. După al Doilea Război Mondial, partea de V a fost inclusă la Republica Democrată Germană până în 1990 când a avut loc unificarea Germaniei. Cealaltă parte a revenit Poloniei. 2. Golful Pomeraniei, golf cu deschidere largă, cuprins între extremitatea vestică a litoralului polonez și extremitatea estică a litoralului german al M. Baltice, mărginit la V de ins. Rügen.

HUMBOLDT [humbolt] 1. Wilhelm von H. (1767-1835), filolog, lingvist, scriitor și om politic german. Întemeietorul universității din Berlin (1810). Adept al unificării Germaniei și al unor reforme liberale (a realizat reforma învățământului în Prusia). Autor de sonete și elegii clasicizante; traduceri și comentarii critice din poeții antici. Iluminist, teoretician al progresului istoric. Unul dintre întemeietorii metodei comparatist-istorice în lingvistică. A studiat limbile malaio-polineziene, bască și chineză, problema clasificării morfologice a limbilor și legătura dintre limbă, gândire și cultură („Cu privire la diferența structurală a limbilor umane și influența ei asupra dezvoltării intelectuale a umanității”). 2. Alexander Friedrich Wilhelm Heinrich, baron von H. (1769-1859), naturalist, geograf și călător german. Frate cu H. (1). A contribuit la dezvoltarea multor ramuri ale științelor naturii și a introdus noțiunea de izotermă. Împreună cu botanistul francez A. Bonpland, a întreprins o expediție în America de Sud și Centrală (1799-1804), ale cărei rezultate, publicate în „Călătorie în regiunile echinocțiale ale Noului Continent...” (30 vol., 1807-1834), l-au consacrat ca „redescoperitorul Americii tropicale”. În 1829, a întreprins o călătorie în Rusia, trecând prin M-ții Ural, Altai și Siberia Occidentală. În lucrarea sa „Kosmos” (5 vol., 1845-1862), în care a pus bazele geografiei moderne, a încercat să redea imaginea fizică a lumii, interdependența complexă a fenomenelor fizico-geografice și repartiția lor pe Glob. A contribuit la progresul meteorologiei, climatologiei, oceanografiei, glaciologiei. H. a fost primul care a atras atenția asupra asociațiilor vegetale, punând astfel bazele geobotanicii și fitosociologiei. 3. Râu în SV S.U.A.; c. 600 km. Izv. din catena muntoasă H., are în parte un curs subteran și se varsă în lacul cu același nume din Pod. Marelui Bazin. Irigații. Mari lacuri de acumulare. 4. Mare ghețar de calotă în NV Groenlandei, la G. Kane; c. 114 km lungime; c. 95 km lățime max. 4. Curentul H. v. Perú, Curentul ~.