TIMBAL, timbale, s.n. În gastronomie, mulă (vas de metal sau de porțelan) rotundă și înaltă, în care se realizează, se dă la cuptor și se servește un preparat delicat; prin ext., a) preparat (de legume, orez etc.) realizat într-un astfel de vas, dar ceva mai mic, copt în bain-marie, apoi demulat și servit ca antreu sau garnitură, păstrând forma de țimbal; b) preparat, sărat sau dulce, servit într-o coajă (realizată din aluat copt) de forma unui timbal (ca o mică salatieră). var. tambal; din fr. timbale.

BAIN-MARIE /ben-mari/ s. n. Fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct. (< fr. bain-marie)

bain-marie (fr.) [pron. bẽmari] (-rie) s. n.

bain-marie [,benma’ri] s.n. (culin.) Mod de a fierbe un aliment (încet, pentru a nu se prinde, pentru a se coagula lent etc.), prin așezarea recipientului în care se află alimentul respectiv în apa care fierbe într-un alt recipient, pus direct pe flacără. Crema se prepară la bain-marie. ◆ Ext. Apă clocotită în care se fierb, în recipiente, alimente. Scufundă borcanele cu murături în bain-marie. • /<fr. bainmarie „baia Mariei”, soră a lui Moise, căreia i se atribuie lucrări de alchimie.

!bain-marie (fr.) [pron. bẽmari] (desp. -rie) s. n., art. bain-marie-ul [pron. bẽmariul]