AFINIȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

BARIERĂ s. 1. (reg.) rampă, (Mold. și Bucov.) rohatcă, (înv.) slon, (înv., în Munt.) strajă. (~ la intrarea într-un oraș.) 2. v. margine.

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

BORD s. v. bolovan, bor, margine, pietroi.

BORDURĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.

BRAȚ s. 1. (ANAT.) mână, (înv. și reg.) brâncă. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificație, (pop.) crac. (~ al unei ape curgătoare.) 3. (TEHN.) pârghie. (~ al unei balanțe.) 4. (TEHN.) crac, margine, mână, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 5. (TEHN.) chingă, coardă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziș. (~ la podul coșului morii.) 6. v. bată. 7. (TEHN.) furcă, mână, stâlp, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de țesut.)

BUZĂ s. v. ascuțiș, lamă, limbă, margine, tăiș.

CARÂMB s. 1. tureatcă, (reg.) tureac, (prin Munt. și Olt.) saftian. (~ al cizmei.) 2. (TEHN.) (reg.) draghină, drăghinar, drug, loitret, sulete, (Transilv. și prin Ban.) sul. (~ la loitra căruței.) 3. (reg.) margine, mărginar. (~ la o scară, în care intră fusceii.)

CHENAR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)

CIMITIR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.

CONDAC s. v. braț, crac, margine, mână, mâner, pat, pervaz, spetează.

CORN s. v. aripă, capăt, căprior, coastă, colț, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădașcă, răgace.

COTOI s. v. braț, crac, margine, mănușă, mână, mâner, pervaz, spetează.

CUPON s. (înv.) margine. (~ de material textil.)

EXTREMITATE s. 1. cap, capăt, colț, extremă, limită, margine, (înv.) sconcenie. (La cealaltă ~ a țării.) 2. v. margine. 3. v. latură. 4. v. cap. 5. cap, capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 6. v. vârf.

FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă. (~ul drept al frontului.)

FRONTIERĂ s. graniță, hotar, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.)

GARDINĂ s. v. bor, margine.

GHIZD s. colac, margine, (înv. și reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la fântână.)

GURĂ s. v. afirmație, cuvânt, declarație, margine, mărturisire, relatare, spusă, tăiș, vorbă, zisă.

IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII s. v. timoftică.

ÎMBUCA vb. a îmbina, a împreuna, (Ban. și Transilv.) a păsăli. (A ~ marginile a două scânduri.)

ÎNSEMNARE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicație. 5. v. sens.

LATURĂ s. 1. (GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. v. muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. v. coastă. 5. v. parte. 6. v. aspect.

LĂTUNOAIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcție.)

LIMAN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, țărm, (înv.) pristaniște, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)

LIMITĂ s. 1. v. extremitate. 2. limită teritorială v. frontieră. 3. v. extremitate. 4. v. margine. 5. v. cuprins. 6. graniță, hotar, margine, (înv.) termen. (Se păstrează între ~ rezonabile.) 7. v. restricție. 8. v. prag. 9. margine, măsură. (Orice lucru are o ~.)

LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras câteva ~ paralele.) 2. linie frântă = zigzag. 3. v. riglă. 4. v. dungă. 5. dungă, (Transilv. și Ban.) ștraif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuță. 7. linie-ferată v. cale ferată. 8. trăsătură, (înv.) trăsură. (Din câteva ~ii i-a făcut portretul.) 9. v. trăsătură. 10. v. siluetă. 11. itinerar, traseu. (~ aeriană București-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. direcție. 14. v. descendență. 15. v. margine.

MAHALA s. 1. v. periferie. 2. v. margine.

MARGINE s. 1. v. extremitate. 2. extremitate, limită, (înv.) soroc. (La ~ câmpiei.) 3. limită, linie. (S-a oprit la ~ satului.) 4. barieră, mahala, periferie. (Stă la ~ Bucureștiului.) 5. (GEOGR.) v. țărm. 6. (înv.) usnă, (fig.) buză, gură. (Stă pe ~ prăpastiei.) 7. v. bordură. 8. v. chenar. 9. v. latură. 10. v. muchie. 11. v. ghizd. 12. v. bor. 13. v. flanc. 14. v. limită. 15. limită, măsură (Orice lucru are o ~!) 16. v. marjă. 17. v. braț.

MARGINE s. v. carâmb, cimitir, cupon, frontieră, graniță, hotar, lătunoaie, limită teritorială.

MARJĂ s. margine, rezervă. (Să lăsăm o ~, pentru orice eventualitate.)

MĂSURĂ s. 1. v. măsurare. 2. v. dimensiune. 3. v. număr. 4. mărime, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 5. v. cadență. 6. v. margine. 7. v. chibzuială.

MÂNĂ s. 1. (ANAT.) membru superior, (înv. și reg.) brâncă. (Omul are două mâini și două picioare.) 2. (ANAT.) (pop. și fam.) labă. (Nu pune mâna pe mine!) 3. v. braț. 4. v. palmă. 5. mână de lucru v. forță de muncă. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mâna-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Mării. 8. mână curentă v. balustradă. 9. (TEHN.) braț, crac, margine, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (Mână la ferăstrău.) 10. v. bată. 11. (TEHN.) braț, furcă, stâlp, (reg.) ciocan, cujbă. (Mână la războiul de țesut.)

MÂNECĂ s. v. aripă, capăt, coastă, flanc, margine.

MUCHIA vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scândurii.)

MUCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. v. cant. 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. v. pantă. 5. v. coamă. 6. v. coamă.

OBADĂ s. v. bor, margine.

PANĂ s. v. ascuțiș, bor, cordar, floare, întinzător, lamă, limbă, margine, pănușă, penel, strună, tăiș.

PÂNZĂ s. v. așternut, bor, cearșaf, giulgiu, lințoliu, margine.

PERETE s. v. bor, catapeteasmă, iconostas, margine, tâmplă.

PERIFERIE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. v. margine.

PRIM s. (reg.) primblătură. (~ aplicat pe marginea bundiței.)

PRISTANIȘTE s. v. liman, litoral, mal, margine, port, țărm.

ROGOZIȘ s. rogoziște, (reg.) rogozaștină, rogozărie. (Un ~ pe marginea bălții.)

SCONCENIE s. v. cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

SOROC s. v. ceas, ciclu, clipă, clipită, dată, destin, epocă, extremitate, fatalitate, interval, limită, margine, menire, menstruație, minut, moment, noroc, oră, ordine, perioadă, period, predestinare, rată, răgaz, răstimp, regulă, rânduială, rost, scadență, secundă, soartă, socoteală, spațiu, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.

SPETEAZĂ s. 1. v. spătar. 2. v. bată. 3. (TEHN.) chingă, scândură, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de țesut.) 4. (la pl.) v. aripi. 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziș, fălce. 6. stinghie. (~ la fundul carului, al căruței.) 7. (TEHN.) (reg.) băț, blană, brățară, carfă, fus, fustel, gratie, lopățică, spiță, stic, sul, șuștor. (~la loitrele căruței.) 8. (TEHN.) lopățică, pop, stinghie. (La cârceiele carului se află o ~.) 9. (TEHN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban., și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.) 10. (TEHN.) (reg.) brăcinar, chingă, mână. (~ la coarnele plugului.) 11. (TEHN.) braț, crac, margine, mână, mâner, pervaz, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 12. (TEHN.) braț, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziș. (~ la podul ori la scara coșului morii de vânt.) 13. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vânt.) 14. (TEHN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 15. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (~ la vârtelniță.)

STOBOR s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.

STREAȘINĂ s. v. bor, cat, cozoroc, etaj, margine, nivel, prispă, vizieră.

TERMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniță, hotar, încheiere, limită, margine, sfârșit.

TICHIE s. v. bonetă, bonețică, bor, calotă, margine, scufie, scufiță.

TIMOFTICĂ s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii.

TROIȚĂ s. cruce, (Transilv. și Ban.) rugă. (O ~ la margine de drum.)

ȚĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristaniște, vad. (A petrecut vacanța pe ~ul Mării Negre.) 2. coastă, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)

USNĂ s. v. buză, gură, margine.

VAD s. v. copcă, liman, litoral, mal, margine, ochi, țărm.

VĂCĂLIE s. v. bor, margine.