2 definiții pentru spusăciune
Explicative DEX
spusăciune sf [At: FM (1846), 861/23 / Pl: ~ni / E: spus + -ăciune] (Îvr) Spusă (2).
Regionalisme / arhaisme
spusăciune s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spusăciune
spusăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||