șede s [At: ALR I, 648/283 / Pl: ? / E: ns cf ședea] (Trs) Suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate ședea sau dormi Vz (pop) vatră.

Ôte-toi de là, que je m’y mette! (fr. "Ridică-te tu, ca să șed eu!) – Saint-Simon, în Catehismul industriașilor (1823-1824). Vorbele filozofului francez referitoare la relațiile din lumea capitalistă au devenit o expresie ironică la adresa acelora care nemărturisit nu urmăresc decît scopul de a lua locul altora. FIL.

șede s.f. (reg.) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate ședea sau dormi.