ÎNTREPRINZĂTOR, -OARE, întreprinzători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. 2. S. m. și f. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) cu capital atras. – Întreprinde + suf. -ător.

întreprinzător, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 83 / Pl: ~i, ~oare / E: întreprinde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are spirit de inițiativă. 3-4 smf, a (Om) îndrăzneț. 5-6 smf, a (Persoană) care începe o afacere. 7 sm Antreprenor.

ÎNTREPRINZĂTOR, -OARE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)

întreprinzător, -oare s. m. f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166-169)

întreprinzător (desp. -tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzători; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoare

întreprinzător (-tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzători; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoare

ÎNTREPRINZĂTOR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.