2 definiții pentru înclin

Explicative DEX

înclin sn [At: CV 1949, nr. 2, 5 / Pl: ~uri / E: pvb înclina2] (Înv) Înclinație.

Ortografice DOOM

înclin s. n.

Intrare: înclin
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înclin
  • ‑nclin
  • înclinul
  • înclinu‑
  • ‑nclinul
  • ‑nclinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înclin
  • ‑nclin
  • înclinului
  • ‑nclinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)