împletitoare f. unealtă de împletit.

împletitor, ~oare [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 111 / V: / Pl: ~i, ~oare / E: împleti + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împletește (1). 3 sf Panglică cu care se împletește părul. 4-5 smf, a (Persoană) care prepară colaci împletiți. 6-7 smf, a (Persoană) care confecționează coșuri, garduri, obiecte de mobilier din nuiele flexibile. 8-9 smf, a (Persoană) care împletește rogojini din fascicule de plante uscate. 10-11 smf, a (Persoană) care confecționează din fire obiecte de îmbrăcăminte sau podoabă cu ajutorul andrelelor, croșetei sau altor unelte.