ZÎNGĂNIT, ZĂNGĂNIT, ZINGĂNIT sbst. Faptul de a zîngăni; rezultatul acestei acțiuni, sdrăngănit: un ropot de călăreți și un zăngănit de arme în curte înghiață deodată veselia oaspeților VLAH.; nu se mai auzea decît zingănitul armelor ISP.; zăngănitul unui mic clopoțel ... făcu să ridice capul un mic moșneag așezat la tarabă DEM..