zdrențuit, -ă adj. 1 (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; rupt, sfîșiat. Năvăleau oamenii în izmene ude și zdrențuite (CA. PETR.). ◊ Fig. Balauri suflau în sus neguri zdrențuite (SADOV.). 2 (despre oameni) Care este îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. Este un om bărbos și zdrențuit (VIANU). • pl. -ți, -te. /v. zdrențui.

STEAGUL SDRENȚUIT, CINSTEA OASTEI (Pr.) = Spune vitejia ei.