vontatău [At: ALR II, 5275/250 / V: bântăt~ sm, bun~ sm, buntăt~ sm, buntant~ sm, vântătauă sf, vântăt~ sm, ~tau sn, ~tăt~ sm / Pl: ~ăi / E: mg vontató] 1 sm (Trs) Grămada mare de fân. 2 sm (Spc) Căpiță¹ (1). 3 sm (Reg) Loc pe care se construiește o căpiță¹ de fân. 4 sn (Reg; îf vontatau) Prăjină pentru transportul nutrețului, când se clădesc căpițele¹ (1).

vântătauă sf vz vontatău

vântătău sm vz vontatău

vontatau sn vz vontatău

vontătău sm vz vontatău