2 definiții pentru udător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
udător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: uda + -ător] 1 sm (Trs) Persoană care udă (10). 2 sm (Trs; spc) Persoană care practică udatul1 (4) Si: (rar) stropitor. 3 sfn (Trs) Stropitoare. 4 sf (Mol) Vas, de obicei din lemn, pentru păstrat apa în care se înmoaie praftura și se călește oțelul. 5 sf (Mol; Buc) Praftură. 6 sfa (Olt) Obicei popular prin care se invocă pornirea ploilor.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
udător s. m., pl. udători
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: udător
udător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)