2 definiții pentru tărtăleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tărtăleț am [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: ns cf tărărăi] (Reg) Vorbăreț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tărtăleț adj. (reg.) guraliv, vorbăreț.

Intrare: tărtăleț
tărtăleț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărtăleț
  • tărtălețul
  • tărtălețu‑
  • tărtăleață
  • tărtăleața
plural
  • tărtăleți
  • tărtăleții
  • tărtălețe
  • tărtălețele
genitiv-dativ singular
  • tărtăleț
  • tărtălețului
  • tărtălețe
  • tărtăleței
plural
  • tărtăleți
  • tărtăleților
  • tărtălețe
  • tărtălețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)