strănitoáre, strănitori, s.f. (reg.; med.) „Loc de sub piele unde se adună sângele rău și-i bine să se tragă pân' ea, cu acu, un șir albastru” (Faiciuc, 1998: 102). – Et. nec.

strănitoare, strănitori, s.n. – (reg.; med.) „Loc de sub piele unde se adună sângele rău și-i bine să se tragă pân’ ea, cu acu, un șir albastru” (Faiciuc, 1998: 102; Dragomirești). – Et. nec.

strănitoare, -ori, s. f. – (med.) „Loc de sub piele unde se adună sângele rău și-i bine să se tragă pân’ ea, cu acu, un șir albastru” (Faiciuc 1998: 102; Dragomirești). – Et. nec.