2 definiții pentru rumineț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUMINEȚ, -EAȚĂ, rumineți, -ețe, adj. (Popular) Rumen. Măru roșu de la vie, Măru roșu rumineț. HODOȘ, P. P. 71.
RUMINEȚ, -EAȚĂ, rumineți, -ețe, adj. (Pop.) Rumen2. – Din rumen2 + suf. -eț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: rumineț
rumineț adjectiv
| adjectiv (A18) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rumineț, rumineațăadjectiv
- 1. Rumen. DLRLCsinonime: rumen
- Măru roșu de la vie, Măru roșu rumineț. HODOȘ, P. P. 71. DLRLC
-
etimologie:
- rumen + sufix -eț. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.