O definiție pentru prefierbe
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+prefierbe (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefierb, 3 sg. prefierbe, perf. s. 1 sg. prefiersei, 1 pl. prefierserăm, m.m.c.p. 1 pl. prefierseserăm; conj. prez. 1 sg. să prefierb, 3 să prefiarbă; imper. 2 sg. afirm. prefierbe; ger. prefierbând; part. prefiert corectat(ă)
Intrare: prefierbe
- silabație: pre-fier-be
| verb (VT658) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)