O definiție pentru năpustitoare
Arhaisme și regionalisme
năpustitor, năpustitoare, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii).
Intrare: năpustitoare
năpustitoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||