NEBĂGAT, -Ă adj. Negativ al lui băgat. (Expr.) Nebăgat în (sau, rar, de) seamă = a) care nu este luat în considerație, trecut cu vederea, ignorat; neștiut² (1), necunoscut (I), obscur. De ce unii sînt puternici și alții nebăgați în seamă? filimon, o. i, 96. Urîtă și nebăgată de seamă de ceilalți fii de împărați. ispirescu, l. 13. Oameni năcăjiți și umiliți, nebăgați în samă. sadoveanu, e. 106. Să nu fie urît de lume și nebăgat în samă. șez. ii, 165; b) care nu a fost văzut, observat. M-am strecurat, nebăgat în seamă, pe ușă. gane, n. iii, 176. – pl.: nebăgați, -te. – pref. ne- + băgat.