măștihoaie sfi [At: MARIAN, O. I, 14 / V: ~ioa~, ~teh~ / E: maștihă + -oaie] (Ban; Trs) Mamă vitregă.

măștehoaie sf vz măștihoaie

măștioaie sf vz măștihoaie

măștihoaie s.f. (reg.) v. Mamă vitregă.

măștihoaie, măștihoi, s.f. (reg.) mamă vitregă.

MĂȘTIHOÁIE s. f. (Ban. și Transilv.) Mamă vitregă. Cf. MARIAN, O. I, 14. Mășcioaia cînd i-o dete [turta], îi porunci așa aspru că iarăși așa întreagă să o aducă. F (1 891), 156, cf. VAIDA, ALR II/I h 133, 154, 157, A III 13, MAT. DIALECT. I, 261, LEXIC REG. 71. - Pl.: măștihoaie. – Și: măștioáie (H XVIII 146), măștehoáie (ALR II/I h 133; pl. măștehoi : ib.) s. f. – Maștihă + suf. -oaie.

MĂȘTEHOÁIE s. f. v. măștihoaie.

MĂȘTIOÁIE s. f. v. măștihoaie.