mătricată af [At: MAT. FOLK. 1577 / V: ~cea~ / Pl: ~te / E: matrice] (Creație spontană; csnp; în descântece) Înverșunată.

mătriceată a vz mătricată corectat(ă)

MĂTRICÁTĂ adj. (Creațies pontană, cu sens neprecizat ; în descîntece) Mătrice mâtriceată, Ce vii cu gura căscată, Să-mbuci din (cutare) odată? MAT. FOLK. 1 577. Mătrice mâtricată, La (cutare) aciuiată, Vînătorii mi-o afIară, în vîrful muntelui mi-o suiră. ib. 1 578. Mătrice mătricată, Cu dihor amestecată. H II 42. Pl.: mătricați, -te. - Și: mătriceată adj. – De la mătrice.

MĂTRICEÁTĂ adj. v. mătricată.