minisi vt [At: (cca 1821) ap. GALDI, M. PHAN. 210 / Pzi: ~sesc / E: ngr (ε)μήνυσ (aor μηνύω)] (Grî) A înștiința.

MINISI vb. IV. I n t r a n z. A înștiința, a aviza. Care această strîmtoare văzînd-o boierii și spâimîntîndu-se de cap, au minisit pe căminarul Sava ca să nu facă nici o urmare {cca 1821); ap. GÁLDI, M. PHAN. 210, cf. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 354. - Prez. ind.: minisesc. – Din ngr. μήηυσα (aor. lui μηνύω).