hirotezie, hirotezii s. f. Ierurgie în care, prin rugăciunea și punerea mâinilor arhiereului, se acordă celor botezați o slujbă bisericească inferioară (citeț sau ipodiacon) sau un rang onorific în ierarhia bisericească administrativă (sachelar, iconom și iconom stavrofor – pentru preoți, și singhel, protosinghel și arhimandrit – pentru monahi). – Din gr. hirothesia.