O definiție pentru hinghi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hinghi (-ghesc, -it), vb. – A defeca. Țig. xin-, part. xindo (Graur 161; Juilland 166). Cuvînt de Arg., ca der. hinghel (var. hindel, cîndel), s. n. (rahat, excrement).

Intrare: hinghi
verb (V405)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hinghi
  • hinghire
  • hinghit
  • hinghitu‑
  • hinghind
  • hinghindu‑
singular plural
  • hinghește
  • hinghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hinghesc
(să)
  • hinghesc
  • hingheam
  • hinghii
  • hinghisem
a II-a (tu)
  • hinghești
(să)
  • hinghești
  • hingheai
  • hinghiși
  • hinghiseși
a III-a (el, ea)
  • hinghește
(să)
  • hinghească
  • hinghea
  • hinghi
  • hinghise
plural I (noi)
  • hinghim
(să)
  • hinghim
  • hingheam
  • hinghirăm
  • hinghiserăm
  • hinghisem
a II-a (voi)
  • hinghiți
(să)
  • hinghiți
  • hingheați
  • hinghirăți
  • hinghiserăți
  • hinghiseți
a III-a (ei, ele)
  • hinghesc
(să)
  • hinghească
  • hingheau
  • hinghi
  • hinghiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)