❍ HAPSIN, HAPSÎN adj. Mold. Bucov. 1 Lacom (la mîncare): moșneagul, pofticios și hapsin, se ia după gura babei (CRG.); dulăii din stînă, hapsini și lacomi ca niște cîini (GN.) ¶ 2 Răutăcios, îndrăcit la inimă, cîinos: se făcuse buclucaș, harțăgos și și de tot hapsin (CRG.); așa îi apucasem, hapsîn și cu răutate pentru toți (SAD.); hapsînul cela vrea numai decît să-ți taie capul (SB.) [comp. ung. h a p s i „lacom”].